Biserica Sfinta Vineri din București

Biserica Sfânta Vineri - Hereasca, cu hramul „Cuvioasa Parascheva" (datând din 1645) a fost demolată. Pe locul bisericii a fost construit un bloc. 

Localizarea monumentului: str. Olteni, f.n., sectorul 3.

Biserica cu hramul Sfânta Vineri - Herasca a fost clădită în anul 1645 în vremea domniei lui Matei Basarab și reclădită la începutul secolului XIX în forma ce va dăinui până la demolare.

Vechea biserică făcea parte din grupul celor 20 de biserici demolate în timpul regimului comunist. Toate aceste edificii de cult erau monumente istorice ctitorite între secolele XVII – XIX, cu o mare valoare artistică. Din nefericire, aceste monumente demolate nu mai apar pe lista monumentelor istorice fiind declasate.

Pe locul bisericii demolate în 1987 din rațiuni de urbanism acum se află un bloc, dar în apropiere s-a construit în anii din urmă o nouă biserică, după planurile de arhitectura a bisericii vechi, pe fosta moşie a generalului Constantin Herescu-Năsturel, ctitorul primei biserici cu acest hram din Capitală.

Iconostasul originar a fost salvat și descoperit recent în Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Cernica.

Intervențiile propuse în proiectul de conservare - restaurare au în vedere demontarea iconostasului din biserica de la Cernica, restaurarea acestuia și remontarea lui în actuala biserică Sf. Vineri Herasca.

Iconostasul datat 1839 este compus dintr-un șir de patru registre cu icoane pictate pe lemn acoperite de ferecături de argint și înconjurate de o bogată sculptură în altorelief. Stilurile combină în maniera eclectică a mijlocului de secol XIX neoclasicismul târziu cu accente baroc.

Pictura icoanelor realizată în tehnica ulei pe panou de lemn se încadrează în stilul realist occidental cu influențe baroce. Panourile icoanelor sunt încadrate de rame aurite sculptate bogat cu elemente floral -vegetale, elemente geometrice sau drapaje.

Pictura iconostasului acoperită de ferecături necesită intervenții de urgență cu scopul conservării optime și pentru punerea în valoare după montarea în noul lăcaș de cult.

Restaurarea și strămutarea iconostasului bisericii Sf. Vineri - Herasca, București, 2017

La data de 19 iunie 1987 Biserica Sfânta Vineri din București, ridicată în anul 1645, a fost demolată la ordinul Elenei Ceaușescu, sub pretextul sistematizării Bucureștiului. Biserica Sfânta Vineri a fost demolată chiar într-o zi de vineri și a rămas în memoria românilor prin faima înaltei credințe ce izvora din existenta în acest lăcaș de cult și a icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva.

 La ordinul scelerat al Elenei Ceaușescu, a căzut sub lama buldozerelor una dintre marile ctitorii ale Bisericii Ortodoxe din România. 

Tradiția spune că pe locul acestei biserici a existat un schit în care domnitorul Mircea cel Bătrân a adus pentru un scurt timp moaștele Sfintei Parascheva, iar mai târziu domnitorul Matei Basarab, a construit această biserică și i-a dat numele de Sfânta Vineri. 

Bisericii, ce fusese afectată de cutremurul din 1977 i s-au făcut numeroase restaurări, ultima fiind făcută cu doar doi ani înainte de demolare, dar furia demolatoare a Elenei Ceauşescu a redus totul la o grămadă de moloz. Astfel, în dimineaţa zilei de 19 iunie 1987, biserica a fost înconjurată de coloane de maşini şi camioane, iar în jurul prânzului, numeroase buldozere însoţite de excavatoare au început sa demoleze împrejmuirile sfântul lăcaşul de cult.

 Pe la ora 14.00, au fost legate lanţuri de turlele biserici pentru a fi trase cu buldozerele și a fi distruse. Muncitorii care lucrau la demolare au refuzat să dărâme biserica, dar au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei dacă demolează biserica. 

Mii de oameni s-au adunat în zonă și s-au pus în genunchi, plângând în hohote când au început să cadă turlele şi pridvorul sfântului lăcaş. În scurt timp, din vestita biserica Sfânta Vineri nu mai rămăsese nimic, ci doar un covor de lumânări puse de bucureșteni pe locul sfintei biserici, lumânări care plângeau tragedia neamului românesc.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost o călugăriță din secolul al XI-lea, cinstită ca ocrotitoare a Moldovei. Ea s-a născut în satul Epivat (astăzi în Turcia), lângă Marea Marmara. A renunțat la viața bogată din familie și și-a petrecut anii în rugăciune și post la o mănăstire în pustie. [1, 2, 3, 4, 5]

Viața și parcursul

S-a născut în prima jumătate a secolului al X-lea sau al XI-lea din părinți bogați.
A dăruit hainele ei săracilor încă din tinerețe.
A plecat în Pustia Iordanului, unde a trăit ascetic până la vârsta de 25 de ani.
S-a întors în satul natal cu puțin timp înainte de moarte, ghidată de un înger. [1, 2]

Moaștele și cinstirea

Moaștele ei au fost mutate în mai multe locuri de-a lungul secolelor, inclusiv la Târnovo și Belgrad.
În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu le-a adus la Iași.
Racla se află astăzi la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Biserica Ortodoxă o prăznuiește în fiecare an la data de 14 octombrie, zi în care sute de mii de pelerini vin la Iași.

Cuvioasa Parascheva (n. secolul al X-lea, Epivat, Silivri, Imperiul Roman de Răsărit – d. secolul al XI-lea, Epivat, Silivri, Imperiul Roman de Răsărit), în greacă Αγία Παρασκευή, Sfânta Vineri, este o sfântă cinstită în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, ocrotitoare a Moldovei. S-a născut la sfârșitul secolului al X-lea, în satul Epivat, (cunoscut și ca Epivates sau Epibatos), Tracia, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși^[1]. Ziua ei de pomenire este 14 octombrie, care a fost data decesului său, în secolul al XI-lea.

Moaștele cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Belgrad la Constantinopol în anul 1521.^[2] În anul 1641, în data de 13 iunie, moaștele sale au fost aduse la Iași, de la Constantinopol, de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopolului de atunci, Partenie I, și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice ^[3].

Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643.^[4]

Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaș

Născută	secolul al X-lea Epivat, Silivri, Imperiul Roman de Răsărit
Decedată	secolul al XI-lea Epivat, Silivri, Imperiul Roman de Răsărit
Înmormântată	Catedrala Mitropolitană din Iași (1888) Kallikrateia (secolul al XI-lea–1238) Veliko Tărnovo (1238–1393) Biserica Ružica (1393–1521) Istanbul (1521–1641) Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași (1641–1888)
Ocupație	călugăriță creștină[*]
Limbi vorbite	greacă
Venerație
Venerată în	Biserica Ortodoxă
Rămășițe pământești	Catedrala Mitropolitană din Iași
Sărbătoare	14 octombrie
Statutul canonizării	taumaturg[*]
Patronaje	România, Grecia, Bulgaria